Spada. Scurta Istorie si Mod de Joc
Spada este considerată cea mai apropiată de lupta tradițională cu sabia și presupune o abordare diferită. Aceasta are o lamă similară cu cea a floretei, dar permite lovituri în întreaga zonă a corpului, ceea ce o face o armă mult mai flexibilă. De asemenea, în scrima cu spada, nu există "dreptul de atac" – orice sportiv poate lovi în orice moment, iar întreg corpul este considerat valid. Acest lucru face ca strategia și poziționarea să fie esențiale, iar ritmul jocului să fie adesea mai lent și mai calculat.
Spada este o armă derivată din rapieră, o spadă cu lamă lungă și fină, apărută la sfârșitul secolului al XV-lea, folosită inițial pentru dueluri, iar cele mai multe dueluri se purtau la "primul sânge", astfel încât o lovitură la mână sau la picior ar fi însemnat o victorie, nefiind nevoie să fie atins un organ vital. Apărarea are marele avantaj, iar luptele tind să implice jocuri mentale, în care fiecare scrimer evită atacurile și încearcă să profite de orice mică eroare a adversarului; atacul direct nu este cea mai înțeleaptă cale în spadă.
Pentru spectatori, spada este arma cea mai simplă de înțeles. La spadă nu există prioritate: primul care lovește a marcat tușa. Pentru a aprinde lampa, presiunea asupra vârful armei trebuie să fie mai mare decât 750 g pentru o perioadă mai mare decât 2 milisecunde. Când cei doi trăgători sunt loviți în același timp (în mai puțin de 40 ms, adică 1/25 s) este vorba de o lovitură dublă–cunoscută, pe vremea duelului, ca "lovitura celor două văduve".
Zona valabila:
Deoarece nu există prioritatea atacului, ritmul unui meci la spadă poate să fie foarte lent: ambii scrimeri se observă reciproc, cu o perioadă îndelungată de pregătire, pentru a găsi o cheiță sau o breșă în jocul adversarului. Trăgătorul care conduce scorul poate să "gestioneze" meciul prin tușe duble. Pentru a evita pasivitatea excesivă, a fost introdusă regula de "lipsă de combativitate evidentă" sau "non-combat": dacă un minut se scurge fără lovitură sau dacă o distanță excesivă (mai mare decât un pas-fandare) este menținută pentru mai mult de 15 secunde, meciul se oprește și se trece direct la repriza următoare. În opinia campionului olimpic Éric Srecki, un spadasin bun trebuie să demonstreze anduranță și explozivitate; este mai bine să fie înalt, să aibă brațe lungi și să fie răbdător.